Povesti

Eu, Catelul........, sub povara anilor traiti si simtind apropierea mortii, depun acest testament în ascunzatoarea din memoria Stapanului meu.

Nu am alta mostenire sa-i las decat dragostea si fidelitatea mea. Aceste valori le las mostenire tuturor celor care m-au iubit, dar în special Stapanului si Stapanei mele, care, stiu sigur, vor plange dupa mine mai mult decat oricine.

Îl vor ruga pe stapanul meu si pe Stapana mea sa nu ma uite niciodata, însa sa nu planga dupa mine foarte mult. Cat am trait am încercat sa Le fiu o alinare în momente de tristete si sa le sporesc bucuria în zilele fericite. Astfel nu vreau sa fiu cauza suferintelor Lor dupa moartea mea.

Vreau ca Ei sa tina minte ca, datorita dragostei pe care mi-au oferit-o si atentiei Lor fata de mine, eu am avut o astfel de viata fericita alaturi de Ei. Însa la apusul vietii mele am orbit si am asurzit, nu puteam sa simt nici macar o pisica care-mi trecea pe sub ochi. Toate astea ma umileau si îmi lezau orgoliul.

A venit timpul sa-mi iau ramas bun, pana a deveni o povara pentru cei ce ma iubesc. Simt ca bucuria de a trai m-a parasit.

Îmi pare rau sa ma despart de Ei, însa nu-mi pare rau dupa viata. Spre deosebire de oameni cainilor nu le este frica de moarte. Noi o acceptam ca pe o parte a vietii, si nu ca pe ceva îngrozitor care nimiceste viata.
Cine stie ce ne asteapta dupa moarte?

Cred ca exista un Paradis, unde toti sunt tineri si plini de forta, unde toti cainii zburda zile întregi si primesc de mancare o data la fiecare ora, unde în serile lungi cainii se aduna în jurul a milioane de semineuri si îsi amintesc de timpul în care traiau pe pamant si de dragostea Stapanilor sai.

"Cand am fost un catelus, te-am binedispus cu impleticelile mele, si te-am făcut sa razi. Ziceai ca sunt copilul tau, si indiferent de cate perechi de pantofi ti-am distrus si de cate perne am smotocit, am devenit prietenul tau cel mai bun.

Ori de cite ori am fost ‘rau’, imi aratai degetul si ma intrebai ‘Cum ai putut?’. Apoi te uitai in ochi mei nevinovati, te cuceream si ma rostogoleai, ne jucam si ma mingaiai pe burtica. A durat ceva mai mult timp pana am invatat ca treburile se fac afara, dar eram primul tau catel si tu erai teribil de ocupat. Intr-un final, am inteles despre ce era vorba, chiar daca nu ai stiut cum sa-mi spui, astfel ca, pana la urma, impreuna, am reusit sa depasim granitele comunicarii existente intre noi. Imi amintesc acele nopti in care ma strecuram langa tine in pat si iti ascultam confidentele si visele secrete. Era tot ce-mi doream, sa fiu linga tine, chiar si in momentele in care tu nu erai constient de acest fapt. Erau clipele in care credeam ca viata e perfecta.